O abordare cultural-lingvistică a literaturii postcoloniale: Jhumpa Lahiri și Zadie Smith

Abstract

În lumina studiilor interdisciplinare și a direcției culturale și interculturale din cercetarea lingivistică, se impune necesitatea de a privi textele din perspective multiple intercorelate, pe de o parte, iar pe de altă parte, de a analiza tipurile și funcțiile discursului,. Acesta este principalul motiv pentru care teza de doctorat se bazează pe o abordare cultural-lingvistică a literaturii postcoloniale, abordare menită să dezvăluie rețeaua complexă de relații existente între mijloacele lingvistice și mesajul ideologic pe care îl transmit într-un mod mai mult sau mai puțin direct. În vederea unei mai bune înțelegeri a relevanței acestui tip de abordare pentru studiile lingvistice, culturale și literare, am ales să examinăm îndeaproape patru romane controversate, care încă generează dezbateri și sfidează o categorizare strictă. În ansamblu, romanele în discuție aparțin literaturii contemporane, toate fiind publicate la începutul secolului XXI. Ceea ce au în comun Jhumpa Lahiri și Zadie Smith este trecutul lor de imigranți și preocuparea de a reprezenta lupta primei și celei de a doua generații de imigranți, precum și dorința de a portretiza consecințele conviețuirii într-o societate multi- și interculturală. În această ordine de idei, analiza noastră aduce suficiente dovezi pentru includerea romanelor lui Jhumpa Lahiri, Porecla (2000) și Distanța dintre noi (2013), precum și a romanelor lui Zadie Smith, Dinți albi (2000) și NW (2012), în categoria mai largă a romanelor postcoloniale.