Arată înregistrarea sumară a articolului

dc.contributor.authorIamandi, Petru
dc.date.accessioned2017-12-18T09:38:14Z
dc.date.available2017-12-18T09:38:14Z
dc.date.issued2006-01
dc.identifier.issn1221-4647
dc.identifier.urihttp://10.11.10.50/xmlui/handle/123456789/4993
dc.descriptionAnnals of the “Dunărea de Jos” University of GALAŢI, Fascicle XIII. New Series. Issue 25, XXIV, 2006, pp. 42 - 45ro_RO
dc.description.abstractIn povestirile lui, Isaac Asimov respinge teama de inteligenţa artificială, pe care o numeşte „Complexul Frankenstein”, susținând că mașinile, indiferent cât de evoluate ar fi, nu fac decât să ușureze viața omului prin preluarea celor mai dezumanizante activități. Autorul își susține ideea prin elaborarea așa-numitelor legi ale roboticii care, prin inserția în creierul roboților, îi împiedică pe aceștia să atenteze într-un fel sau altul la integritatea omului. Povestirile lui, în care temele predilecte sunt confundarea identității, umanizarea, drepturile și evoluția roboților, demonstrează cu ingeniozitate că, oricât de mult ar încerca, roboții nu-i pot trăda pe oameni ci, dimpotrivă, tentația lor irezistibilă este de a se confunda cu ei.ro_RO
dc.language.isootherro_RO
dc.publisherUniversitatea "Dunărea de Jos" din Galațiro_RO
dc.subjectAsimov, Frenkenstein, evoluție, robotro_RO
dc.titleIsaac Asimov vs. The Frankenstein complexro_RO
dc.typeArticlero_RO


Fișiere la acest articol

Thumbnail

Acest articol apare în următoarele colecții(s)

Arată înregistrarea sumară a articolului