Turismul și creșterea economică

Abstract

Turismul și creșterea economică în ultimele decenii a crescut constant, pe lângă importanța industriei turismului pentru economia multor țări din lume. Potrivit Organizației Mondiale a Turismului (OMC), turismul din lume a crescut fantastic de la 689 milioane de sosiri în 2000 la 808 milioane de sosiri în 2005, cu o rată medie anuală de creștere de 6, 5%. (UNWTO, 2006). În 2005, sectorul turismului a reprezentat 3% până la 10% din PIB-ul țărilor în curs de dezvoltare (UNWTO, 2005). Contribuția turismului la creșterea economică și dezvoltarea economică se reflectă sub forma exporturilor, deoarece reprezintă 40% din totalul exporturilor de servicii, devenind una dintre cele mai mari categorii de comerț internațional (UNWTO, 2006). Potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Turismului (2000), numărul mișcărilor internaționale de oameni din întreaga lume va crește la 1602 milioane până în 2020, în timp ce veniturile din turism vor ajunge la aproximativ 200 miliarde de dolari. În plus, Consiliul Mondial de Turism al Turismului (2005) din industria turismului mondial, care a reprezentat aproximativ 10,4% din PIB-ul lumii în 2004, va crește la 10,9% în 2014. Când se iau în considerare toate componentele industriei turismului, consumul turistic, investițiile, cheltuielile guvernamentale și exporturile, industria a crescut 5,9% numai în 2004, ajungând la 5,5 trilioane USD. Prognoza de creștere de 10 ani este de 9,5 trilioane USD în 2014. Turismul internațional ar contribui la o creștere a venitului cel puțin în două moduri suplimentare, după cum arată ipoteza de creștere bazată pe exporturi. În primul rând, sporirea eficienței prin competiția între firmele locale și cele care corespund altor destinații turistice internaționale (Bhagwati & Srinivasan, 1979; Krueger, 1980) și, în al doilea rând, facilitarea exploatării economiilor de scară în firmele locale (Helpman & Krugman , 1985; Balaguer & Jorda, 2002). Dezvoltarea rapidă a turismului a dus la creșterea directă și indirectă a veniturilor populației și a veniturilor guvernamentale prin intermediul efectelor de multiplicare, îmbunătățirea balanței de plăți și provocarea politicilor guvernamentale promovate de turism. Drept urmare, dezvoltarea turismului a fost de obicei considerată o contribuție pozitivă la creșterea economică (Khan, Phang, & Toh, 1995; Lee & Kwon, 1995; Oh, 2005). În ciuda faptului că industria turismului este, în zilele noastre, de o importanță majoră pentru lumea economiei și că pentru multe țări este unul dintre cei mai mari angajatori și exportatori, economiștii aplicați nu au acordat prea multă atenție examinării empirice a eventualelor 5 contribuții ale acestui sector la economia țării Papatheodorou (1999) susține în lucrarea sa. (Balaguer & Jorda, 2002). În plus, cheltuielile turistice au servit ca o formă alternativă a exporturilor, contribuind la un echilibru mai bun al plăților prin intermediul câștigurilor de schimb valutar în multe țări. Astfel, veniturile generate de turism au ajuns să reprezinte o sursă nesemnificativă de venituri, creșterea ocupării forței de muncă, venitul gospodăriilor și venitul guvernamental în țările din întreaga lume (Oh, 2005). În consecință, nu este surprinzător să ne imaginăm că turismul poate fi o strategie viabilă orientată către export și o creștere economică pentru a aduce locuri de muncă și dezvoltare oamenilor și a ajuta la reducerea sărăciei (Fayissa et al., 2007). Marele avantaj al sectorului turistic este faptul că acesta tinde să fie intensiv pentru forța de muncă, astfel că o creștere a producției este în mod normal realizată printr-o creștere a ocupării forței de muncă. Acest lucru este avantajos pentru acele economii care trebuie să diminueze șomajul, deși produce un șoc pe piața muncii sectorul serviciilor, determinând mobilitatea în sectoare.