Proza lui Răzvan Petrescu în peisajul literaturii române postmoderniste

Abstract

Lucrarea de față își propune realizarea unei panorame a literaturii române postmoderniste, analizând de aproape debutul său odată cu apariția unei noi generații- generația ’80, dar și modul în care acest fenomen își pune amprenta asupra generațiilor viitoare- generația ’90 și generația douămiistă. Următorul capitol prezintă perspectivele critice asupra scrierilor lui Răzvan Petrescu, scriitor, dramaturg și editor al generației ’90. Acesta se impune în peisajul literar postmodernist ca prozator, unul ,,furios și esențial’’ (Dumitru Radu Popa), ale cărui opere sunt asaltate de un stil tragic-absurd, inteligent și rafinat, original și plin de umor negru. Scriitor de proză scurtă, un stil ce a pierdut de-a lungul timpului în fața romanului, Răzvan Petrescu își realizează propriul gen de proză, o proză cu teme ușoare autobiografice, pline de speranțe pierdute, parabole biblice reinterpretate și improvizații libere. Numit de către istoricul și criticul literar, Alexandru Călinescu, ,,maestru al prozei scurte’’ descoperim importanța analizării ipostazelor literare în ultimul volum de proză scurtă intitulat Mandarina. Volum cu ajutorul căruia Răzvan Petrescu revine după o perioadă de douăzeci de ani, aducând un suflu nou și rafinat literaturii postmoderniste.